Știai că, încă din 1972, un cercetător pe nume Larry Selinker a introdus un concept esențial pentru toți cei care învață o limbă străină?
Se numește Interlanguage (limba intermediară).
Așa o definea el:
“Interlanguage is a separate linguistic system based on the observable output which results from a learner’s attempted production of a target language norm.”
Ce este, de fapt?
Este limba provizorie, intermediară, pe care fiecare dintre noi o creează în timp ce învață: un amestec între limba maternă și limba țintă.
Uite un exemplu, în spaniolă:
Afuera hace frío (așa e corect)
Afuera es frío (românii au tendința să spună, sub influența limbii române: “Afară e frig”, care e incorect).
Mulți se frustrează din cauza acestor mici neajunsuri, devin perfecționiști și nu mai vorbesc spaniolă deloc, de frica de a nu spune altceva. Dar nu e bine, trebuie să zici cum îți vine, chiar dacă e greșit! Cum altfel să înveți, dacă nu încercând, până îți iese?
Ba mai mult, e perfect normal să faci aceste “amestecături” și cu toții le-am făcut. Sunt parte din proces!
Din altă perspectivă, românii au un mare avantaj când învață spaniola: similaritățile lexicale. Aproximativ 30% din vocabularul de bază e aproape identic. Uite doar câteva exemple:
familie – familia
casă – casa
vecin – vecino
pian – piano
infinit – infinito
etc.
Scrie mai jos, în comentarii, dacă mai știi și altele.
